Lumina Nopții (Legături De Sânge Cartea 2)

Steven nu știa de ce Dean alesese acel moment pentru a-și dezvălui puterea, dar se bucura că o făcuse. Obrazul lui Jewel s-a vindecat și preotul părea că tocmai văzuse lumina.

„Trebuie să plecăm...acum”, spuse Nick din prag.

Steven o apucă de mână pe Jewel și se îndreptă spre ușă, bucuros că șocul stinsese focul certurilor din ea pentru moment.

„Așteaptă”, strigă preotul, făcându-i pe Steven și Nick să se oprească pentru a se uita înapoi la el. „Ăsta era...?” se clătină el, arătând spre locul unde stătuse Dean cu câteva clipe înainte.

Steven zâmbi sincer la emoția din ochii bătrânului preot. „Da...era.”

Preotul zâmbi când Steven și Nick au ieșit din cameră cu Jewel de mână. A dat o dată din cap și a început să adune instrumentele de care ar avea nevoie. În mintea lui, Dumnezeu pregătea pământul pentru întoarcerea Sa.

Steven și Nick au ieșit din biserică, dar Steven a oprit-o pe Jewel astfel încât să poată arunca o privire spre fereastra biroului. A răsuflat ușurat când a văzut lumina biroului stingându-se.

„Se pare că moșul ăla îți ascultă sfatul”, spuse Nick.

Steven clătină din cap: „Mai mult ca și cum l-ar fi văzut pe Dean pentru ceea ce era și are acum o experiență religioasă. Mi-a dat numărul său de telefon, îl voi suna când calea va fi liberă. ”

„Câteva ore nu cred că vor fi suficiente”, îl informă Nick.

„Este ceea ce este." Răspunse Steven. „Chiar acum, să ne întoarcem la club astfel încât să le putem da vestea lui Warren și Quinn.”

Dean se așeză pe acoperișul catedralei și zâmbi trioului în timp ce lăsau biserica în urmă. Îi acordase lui Steven tot ajutorul pe care îl putea da, dar vraja liniștitoare pe care i-o făcuse fetei nu va dura pentru totdeauna. Simțea întunericul de sub clădire pregătindu-se să urce în timp ce vampirii începeau să iasă din tunelul lor.

Spre deosebire de cei de noaptea trecută, aceștia erau influențați de ceva chiar mai întunecat, mai sinistru decât întâlnise Dean vreodată.

Dean se încruntă, întrebându-se de ce nu-l simțise când au curățat primul grup care își stabilise reședința aici. Această influență era foarte veche și foarte puternică. Pe cât de brusc l-a simțit, pe atât de brusc întunericul dispăruse și se putea simți doar prezența vampirilor.

Decăzuții au intrat înapoi în biserică pentru a verifica ce face bătrânul și pentru a se asigura că a ieșit în viață.

Capitolul al 4-lea

Trevor și Kat urmăriseră vampirul pe care îl descoperiseră în jumătatea cealaltă a orașului.

„Ce naiba face?” Șopti Kat, începând să devină suspectă.

„Se pare că merge la cumpărături”, răspunse Trevor când vampirul se opri în fața vitrinei și se uită la ecranul întunecat.

Acest vampir era tânăr, abia optsprezece ani după cum arăta. Avea părul drept și negru și purta ochelari cu margini rotunde. Cu părul tras înapoi, ar fi arătat aproape prezentabil, cu excepția pielii sale palide.

Cei doi au mărit ritmul când vampirul s-a întors brusc de la fereastră și a început să meargă din nou pe stradă. Chiar și cu magazinele închise, trotuarele erau aglomerate în această perioadă a nopții.

Descoperiseră cadavrul celei mai recente victime a vampirului întins pe o peluză bine îngrijită. Cu simțul lor olfactiv reușiseră să îl ajungă din urmă pe sugătorul de sânge chiar când acesta a ajuns la Rodeo Drive. De acolo, Trevor a trebuit s-o rețină un pic pe Kat explicându-i că sunt prea mulți oameni în jur pentru ca ei să alerge orbește.

Acum, iată-i, urmărind un vampir care mergea pe jos și niciunul nu avea chef de conversație. Nici nu și-au dat seama cum au ajuns într-un autobuz a cărui destinație nici nu o cunoșteau. În cele din urmă, vampirul a ridicat mâna și a tras cablul pentru a coborî. Kat și Trevor au mers până la următoarea oprire și au coborât pentru a-și relua urmărirea. Vampirul a continuat să meargă iar Kat mârâia de frustrare.

„Încep să cred că acest vampir consumă droguri. Aproape că am făcut un cerc complet ”. se plânse ea. „Suntem la doar câteva străzi distanță de club."

„Iată-l!” A exclamat Trevor și a fugit spre o alee unde vampirul a dispărut brusc.

Adidașii lui Trevor au scârțâit alunecând la gura aleii unde se holba. Kat stătea lângă el, lăsându-se ușor în jos ca să poată arunca amândoi un ochi după colț.

„La naiba”, înjură Trevor scoțându-și pistolul de 9mm.

„Tot nu înțeleg de ce ai o armă”, spuse Kat, deși știa că și Nick poartă una. Nu era arma cea pe care se bazat Nick... ci gloanțele special create din lemn care erau încărcate. „Aceste lucruri sunt inutile împotriva vampirilor.”

Trevor zâmbi: „Uiți pentru cine lucrez. Aceste gloanțe sunt special concepute pentru a exploda la impact, iar centrul este golit și umplut doar cu un pic de acid muriatic. Rahatul ăla va distruge aproape orice.”

„Atunci de ce acidul nu distruge glonțul?” A întrebat Kat, adunând în secret informații cu care să-l mituiască pe Nick.

„Există o carcasă interioară plasată în interiorul glonțului atunci când este scobit, pe care acidul nu o poate distruge. I-am uitat numele în acest moment. ” Explică Trevor. „Este suficient de puternic pentru a nu fi deteriorat de acid, dar suficient de fragil pentru a se sparge atunci când se ciocnește cu ceva.”

Kat se ridică încet în picioare: „Intrăm?”

Trevor strânse pistolul în mâna și porni înainte, urmat de Kat care avea în fiecare mână un pumnal ascuțit; prin amabilitatea lui Trevor. Au luat la puricat întreaga alee înainte să-și dea seama că vampirul dispăruse.

Trevor se relaxă și își lasă arma în jos. „A dispărut!"

Kat a lansat un oftat frustrat: „Ei bine, din moment ce suntem atât de aproape, am putea să ne întoarcem la club”.

„Oricât de distractivă ar fi fost seara asta cât v-am plimbat pe voi doi idioților prin tot orașul”, a spus o voce din spatele lor. „Trebuie să insist să rămâi la cină.”

Kat și Trevor s-au răsucit împrejur spre voce și au încremenit când au văzut vampirul pe care îl urmăriseră, împreună cu alți cinci.

„Nenorocitul știa că îl urmărim”, mârâi Trevor în timp ce ridică arma înapoi stabilizând-o.

Cu pereți pe trei laturi și vampirii în fața lor, Kat știa că ea și Trevor vor trebui să lupte pentru a ieși de aici. S-a ghemuit în jos când vampirii s-au năpustit asupra lor. Unul cu părul roșu aprins a sărit în speranța de a-i lua prin învăluire.

Kat s-a împins imediat din poziția în care era, abordând vampirul la jumătatea saltului. Unghiile ei lungi semănau acum cu niște gheare, chiar dacă nu avusese loc nicio schimbare. S-au prăbușit la pământ, cu vampirul pe spate, sub ea.

Vampirul i-a prins mâna dreaptă strângând-o atât de tare de încheietură, încât simțea oasele cum încep să se macine dureros. Înghițind durerea bolnăvicioasă, și-a arcuit încheietura în jos, înfigând pumnalul în încheietura vampirului ca răzbunare. Câștigându-și libertatea, Kat nu a pierdut timp înfigându-și mâna dreaptă în pieptul monstrului și scoțându-i inima.

Trevor ținti și trase asupra vampirului pe care îl urmăriseră toată noaptea. Glonțul a lovit creatura în gât și, pentru o clipă, doar s-a uitat la Trevor cu o expresie de neîncredere înainte de a începe să urle și să-și zgârie propriul gât. Țipătul s-a întrerupt brusc când acidul eliberat din glonț a ajuns în cutia vocală a vampirului.

Trevor nu a văzut ce s-a întâmplat în continuare, fiind imediat atacat de un alt vampir. Corpul său a fost aruncat pe peretele aleii, unde a alunecat la pământ. Pistolul său a zburat în timp ce încerca să nu numere stelele care se formau în fața ochilor lui. Celălalt vampir se apropia când Trevor simți ceva împingând în piciorul său. Privind în jos, a văzut capul vampirului pe care îl împușcase și s-a întins spre el.

Luând de păr capul desprins, Trevor a aruncat obiectul care încă se dezintegra spre nenorocitul care se apropia. Creatura l-a evitat și a mârâit la el, gata să îl atace. Ceva strălucitor îi străbătu vederea și Trevor văzu un pumnal lung ieșindu-i din piept. Întorcând capul, Trevor o văzu pe Kat stând acolo și arătând plină de sânge.

„Ferește-te!" țipă Trevor.

Kat își ridică celălalt pumnal și suspină când vampirul o apucă de mână și-i împinse lama în jos direct în coapsa interioară. Doar durerea i-a dat puterea de a-l împinge pe vampir de pe ea. S-a poticnit șchiopătând repede spre Trevor, reușind să scoată pumnalul din coapsă. Lichidul cald a urmat rapid făcându-și drum în jos pe piciorul ei.

Trevor știa că trebuie făcut ceva. Amândoi au fost răniți acum. Putea simți durerea în coaste și umeri, unde lovise zidul, fiindu-i greu să respire. Ridicându-și privirea spre Kat, care stătea protectoare în fața lui, se gândi la următoarea lor mișcare.

Trebuia să se metamorfozeze în ceva suficient de mare și suficient de puternic pentru a lupta împotriva lor și a supraviețui. Dezavantajul era că, dacă se schimbă, și-ar demasca adevărata natură în fața lui Kat. Neamul său nu se înțelesese niciodată cu celelalte triburi metamorfe din cauza diversității lor. Se puteau integra în oricare dintre clanuri, dispărând fără urmă, uneori timp de câteva zeci de ani de-odată. Au fost armele perfecte în război.

Din această cauză, orice animal pe care l-ar alege ar fi întotdeauna de zece ori mai puternic decât cel real. În forma umană se aplicau aceleași reguli, dar nu i-a ajutat prea mult până acum. Cu toate acestea, dacă nu își schimba forma, cu siguranță o pățeau.

Dintr-o dată, Kat a scăpat arma și s-a ghemuit. Din cauza rănilor ei, schimbarea a fost cu câteva secunde mai lentă decât în mod normal. Corpul ei s-a metamorfozat până a ajuns în patru labe. Hainele i-au căzut de pe corp și o frumoasă blană neagră aurie le-a luat locul.

Unul dintre vampirii rămași a atacat iar Kat s-a ridicat pe picioarele din spate, blocându-l cu un fel de strânsoare de lupte. Ghearele ei au pătruns în umerii creaturii, arătându-și dinții lungi. Fără să se gândească de două ori, Trevor a ales acel moment pentru a se metamorfoza.

Cei doi vampiri rămași au șuierat furioși când omul pe care îl încolțeau s-a transformat într-un urs Kodiak. Trevor îi trase o labă uriașă celui mai apropiat vampir secerându-i jumătate de corp și lăsându-i picioarele fără viață să cadă la pământ. Știind că vampirul nu era mort, Trevor se apropie încet de el și îi zdrobi capul cu fălcile sale puternice.

Se ridică în picioare pentru a o ajuta pe Kat, când ultimii doi vampiri îl atacară cu toată forța. Trevor se împiedică înapoi câțiva pași înainte de a răcni puternic apucând un vampir și aruncându-l pe alee. Urlă din nou când ultimul vampir îi înfipse dinții în omoplat. A auzit țipătul de jaguar al lui Kat și a simțit zidul de cărămidă lovindu-l în tâmplă înainte de a cădea din cauza impactului.

*****

Quinn și Warren pieptănaseră întreaga zonă pe o rază de 8 km în jurul clubului.

„Nu este nimic în jur." Declară Quinn încercănd să renunțe la frustrarea sa. Ceva nu era în regulă...o putea simți în aer.

Warren auzi încordarea din vocea lui Quinn. „După lupta de la depozit, nu sunt atât de surprins.” Telefonul lui a bâzâit, provocându-i pe ambii bărbați să tresară și să-și dea seama cât de tensionați erau. Scoase telefonul mobil din buzunarul blugilor.

„Bună ziua”, spuse Warren la telefon dând din cap după o clipă. „Bine, vom merge să verificăm.” A închis telefonul strecurându-l înapoi în buzunar. „Era Nick, se pare că au găsit un tunel subteran sub biserică.”

„Ar trebui să mergem să verificăm", declară Quinn încercând să ignore faptul că era plin de adrenalină și nu avea nicio idee de unde venea.

Țipătul distinct al unui jaguar a străpuns noaptea liniștită, făcându-i pe ambii bărbați să înghețe. Întoarseră capul în direcția sunetului înainte de a se privi unul pe celălalt.

„Kat!” au exclamat la unison.

Warren a scos imediat telefonul mobil din buzunar și l-a așezat într-un toc elastic în jurul gleznei.

Nu a existat nicio ezitare și câteva secunde mai târziu, cei doi bărbați se transformaseră și alergau pe stradă. Oamenii țipau alergând și îndepărtându-se de felinele uriașe, provocând o mare agitație. Quinn a preluat conducerea și a fugit în trafic, provocând o mașină să frâneze violent. Mașina din spatele ei s-a izbit de prima din spate, creând o reacție în lanț.

Warren sări pe capota primei mașini și se uită înăuntru pentru a se asigura că oamenii se simt bine înainte de a-l urmări pe Quinn peste drum.

Șoferul mașinii a fost zguduit de ceea ce tocmai s-a întâmplat și și-a luat telefonul mobil.

*****

Jason se plictisea de moarte. Nimic nu se întâmplase cu adevărat în ultimele zile și, cu Tabby și Envy în afara orașului, înnebunea.

Când a sunat telefonul, aproape că a sărit din piele și s-a întins rapid pentru a-i răspunde.

„Stația Ranger”, spuse Jason cu o voce plictisitoare.

„Da”, răspunse o voce tremurată. „Aș vrea să raportez ceva neobișnuit.”

Jason oftă mental și apucă un pix și hârtie. „Bine, spuneți-mi ce ați văzut, domnule.”

„Cel mai ciudat lucru pe care l-am văzut vreodată”, a spus bărbatul fără suflare. „Tocmai am văzut o pumă și un jaguar fugind în mijlocul orașului. M-am înfipt în frână când puma mi-a ieșit în față și un jaguar a apărut pe capota mașinii mele, m-a privit și apoi a fugit după pumă.”

„Este probabil o altă evadare din grădina zoologică”, a spus Jason, deși era o minciună spusă publicului să ascundă faptul că orașul părea să facă echipă cu animale sălbatice periculoase în aceste zile.

„Nu”, exclamă bărbatul. „Jaguarul avea un telefon mobil legat de glezna din spate.”

Jason își ridică ochii spre celălalt ofițer din birou, Jacob Savage.

„Deci, spui că jaguarul avea un telefon mobil legat de picior?” Întrebă Jason.

Jacob aproape că s-a înecat cu cafeaua, lăsând ceașca jos și ștergându-și nasul, indicând că o parte din lichid fusese aspirat.

„Exact asta spun!” țipă omul suficient de tare pentru ca Jacob să-l audă.

Jason încuviință din cap: „Bine, domnule, liniștiți-vă. Ați spus că a fugit, deci sunteți în siguranță. Vă mulțumim că ați sunat, vom investiga situația. ”

Jason închise telefonul în grabă și-l privi o clipă, de parcă dispozitivul ar fi urmat să îl atace.

„În regulă atunci”, reuși Jacob să spună după ce termină criza de tuse.

*****

Warren îl prinse din urmă pe Quinn exact când se apropiau de o alee unde parfumul lui Kat era mai puternic. Imediat după colț au asistat cum Kat îi rupea gâtul unui vampir iar un urs enorm își înfigea ghearele uriașe prin pieptul altuia. Gheara ursului ieși prin spatele vampirului, strângând inima sângeroasă a acestuia înainte de a o strivi ca pe un balon de apă.

Kat clipi, realizând cumva în timpul luptei că...vampirii se înmulțiseră. Abia dacă a avut timp să își tragă sufletul înainte să fie atacată de unul dintre vampirii rămași. Lăsă un țipăt primordial când colții ascuțiți ai acestuia i-au săpat în coaste. Ghearele ei au străpuns spatele a vampirului care o atacase, încercând să-l îndepărteze. Dintr-o dată, greutatea din acea parte a dispărut, ea căzând, leșinând din cauza durerii, pierderii de sânge și epuizare.

Quinn a văzut vampirul atacând-o pe Kat și a simțit cum i se acumulează furia în piept. Fugi pe alee fără să-i pese dacă Warren era sau nu cu el. Placându-l pe vampir la pământ, a mârâit amenințător în fața lui înainte de a-i sfâșia gâtul cu dinții ascuțiți. Îi putea simți ghearele înfingându-se în el de panică, dar nu-i păsa de asta, continuând să îi sfâșie gâtul. Aruncând capul deoparte, se întoarse spre Kat și mârâi.

Trevor rezolvase rapid cu ultimul vampir, sfâșiindu-l în bucăți până nu mai rămăsese altceva decât un trunchi fără cap și fără membre. Ridică privirea când o auzi pe Kat țipând, apoi văzu o pumă năpustindu-se asupra vampirului care o ataca. Când s-a transformat înapoi în forma ei umană, Trevor s-a mutat pentru a sta deasupra corpului ei nud și inconștient, aplecându-se pentru a o proteja de atacuri ulterioare.

Un mârâit adânc îi atrase atenția întâlnind privirea unei pume foarte supărate pășind spre el cu o intenție foarte evidentă de a ucide... Quinn Wilder.

Din cauza luptei, Trevor era obosit și asta îi încetinea reflexele. Nu a putut să-l alunge pe Quinn și a suportat toată forța atacului în lateral. Trevor a fost aruncat pe alee și direct în zidul de cărămidă pentru a doua oară în acea noapte.

Trevor mârâi, putând să se ridice pe picioarele din spate pentru un total de două secunde înainte de a se apleca înapoi și a aluneca în jos la pământ. Quinn se apropia și nu voia să se metamorfozeze în fața pumei, dar știa că trebuie. Kat le-ar spune în cele din urmă oricum...deci ce avea de pierdut? Incapabil să-și vadă rănile sub toată blana, s-a transformat încet înapoi și a încercat încă o dată să se ridice în picioare.

Quinn făcu o pauză când îl văzu pe bărbatul din bar ... Warren îl numise Trevor. Șuieră când simțul mirosului îi spuse că Trevor nu era un metamorf normal...sau cel puțin nu un fel pe care să îl fi întâlnit vreodată. A nu ști cu ce se confruntă nu a făcut prea multe pentru a-i modera mânia.

Făcu un alt pas înainte, dar Warren păși în raza sa vizuală apropiindu-se de Trevor, revenind la forma umană în timp ce făcea acest lucru. Când Trevor se legănă, Warren îl apucă de braț și îl duse peste umăr. Nu văzuse un motiv pentru a-l lăsa pe Quinn să lovească un om care era la pământ.

Trevor privi spre Warren și zâmbi când realiză situația dificilă în care se aflau. „Superbă porcărie, acum suntem cu toții goi”, murmură el leșinând imediat.

Warren a clătinat din cap și nu s-a putut abține să nu rânjească pentru că Trevor făcuse o observație foarte bună. Momente ca acesta îl bucurau că ținea telefonul mobil cu el și îl purta în modul în care îl purta. L-a sprijinit cu blândețe pe Trevor de zid și era pe punctul de a scoate telefonul mobil când l-a auzit pe Quinn începând să mârâie.

Quinn se transformase și privea peste forma inconștientă a lui Kat. Hainele ei erau la câțiva metri distanță, sfâșiate de transformarea ei și nu mai puteau fi purtate. Hotărând să se gândească la asta mai târziu, Quinn a început să-i examineze rănile și s-a oprit când a văzut sângele care încă îi curgea din interiorul coapsei.

Mișcându-i piciorul suficient cât să examineze de unde provine sângele, el a înghețat când a văzut un semn de împerechere. Mârâitul i-a izbucnit din gât înainte să-l poată opri. Cineva se împerechease cu ea, îi dăduse semnul și o abandonase.

Quinn simți gelozia ridicându-se din adâncul său și se aplecă să-i adulmece pielea pentru a vedea dacă parfumul încă persistă. Asta l-a înfuriat și mai mult... nu mirosea a niciun alt bărbat, mirosea minunat.

Ridicându-și privirea către celălalt bărbat în fața căruia Warren era ghemuit, Quinn se întrebă dacă semnul de împerechere i-a fost dat de blondul metamorf.

Warren și-a scos telefonul mobil, hotărând să ignore pentru moment micul atac de furie al lui Quinn. Kat avea nevoie de ajutor și nu era pe cale să-i spună lui Quinn cui aparținea semnul de împerechere. Să treacă prin iadul de a-și dea seama singur.

„D-nă. Tully?” Întrebă Warren apoi zâmbi. „Mă descurc foarte bine doamnă. Mă întrebam dacă ne putem întâlni la Moon Dance. Sora mea și prietenul ei Trevor au fost răniți și au nevoie de asistența medicală pe care numai dumneavoastră o puteți da. ”

Warren a tăcut o clipă, apoi a dat din cap: „Mulțumesc, doamnă Tully”.

„Nu știam că o cunoști pe Tully.” Spuse Quinn încet. O întâlnise pe Tully la puțin timp după separarea familiilor.

Warren zâmbi în timp ce forma un alt număr. Quinn credea că este singurul care are voie să spioneze? „Nick a intrat în mai multe necazuri decât îmi place să-mi amintesc. Doamna Tully îl peticește întotdeauna iar casa ei este întotdeauna deschisă dacă avem nevoie de un loc unde să dispărem discret o vreme.”

„Sunt surprins că nu ne-am mai intersectat înainte”. răspunse Quinn, devenind puțin mai suspicios.

„Nick, suntem pe o alee la zece străzi la vest de club și avem nevoie de o mașină. Adu haine pentru trei bărbați, sora ta, și condu Hummer-ul. ” Warren închise telefonul fără să aștepte ca Nick să-i răspundă și și-a îndreptat atenția spre Trevor.

„El este cel care i-a dat lui Kat semnul de împerechere?” întrebă Quinn.

„Asta, prietene, nu este povestea mea de spus”. Spuse Warren criptic.